Astăzi, la Băile Herculane începe Festivalul Răchiei din Banat, iar la Reşiţa continuă Festivalul Recoltei. Două manifestări dedicate satului românesc, hărniciei şi priceperii locuitorilor săi care, demni de toată lauda noastră, continuă să muncească pământul, dar şi fabrice răchia şi vinul după metodele tradiţionale.

E drept, la Festivalul Recoltei nu vor mai veni camioanele încărcate cu varză, cartofi, gogonele, gogoşari, mere, pere şi alte legume şi fructe de la CAP-urile din Ramna, Berlişte, Ciuchici, Macovişte şi Ticvaniu Mare. Şi nici nu vom mai alerga ca bezmeticii de la o maşină la alta pentru un sac de cartofi, câteva kile de morcovi şi ceapă ori după celebra varză de Greoni.

La fel şi în cazul Festivalului Răchiei din Banat, la care se adună cei mai renumiţi producători de la Armeniş, Sat Bătrân, Teregova, Fârliug. Răchia e suficientă nu doar pentru un sat sau un oraş, ci pentru tot judeţul acesta. O răchie bună şi curată, albă sau galbenă la culoare, friptă cu pricepere şi dragoste, în egală măsură, de locuitorii de la munte şi câmpie.

Astăzi, foamea şi setea nu mai sunt atât de mari, precum înainte de 1989 atunci când, era sărbătoare dacă ajungeai la un salam cu soia, un litru de ulei dat pe sub mână ori la un cartof plin cu noroi. Astăzi, avem de toate, bani să fie. E drept, nu vom mai vedea camioane parcate pe terenul de atletism din Govândari, ci tarabe amenajate ca la expoziţie, cu ceea ce produce ţăranul nostru în gospodăria lui.

Va curge vinul şi mustul şi vor fi încinse grătarele cu tradiţionalii mititei şi cârnăciori, cu aripioare de pasăre şi cotlete de porci importaţi din Uniunea Europeană. Artişti, mai mult sau mai puţin talentaţi, vor urca pe scenă şi vor cânta şi dansa, în timp ce kinderii vor vrea la „maşinuţe“ ori la „căluşeii de lemn“, aşa cum se întâmplă de sute de ani când se pune de câte un bâ