Ideal era să nu disputăm nici un baraj pentru a prinde Mondialele 2014, dar hai să fim realiști și să zicem că nu-i rău nici așa. Tot ne mai rămîne o șansă în condițiile în care, altă invitație la obiectivitate, “naționala” Olandei s-a dovedit net superioară celei a României. Ea a arătat o clasă în plus peste restul componentelor grupei, chiar mai multe.
Acum, anticipînd tragerea la sorți de astăzi, cred că n-ar strica să ne ferim, în ordine, de reprezentativele Portugaliei, Ucrainei și Greciei. Personal, dac-aș putea alege, aș prefera Croația deoarece o consider mai vulnerabilă. mai ușor de abordat.
De Portugalia mă tem din pricina valorii lotului, luminat de harul lui Cristiano Ronaldo. S-a repetat că Țara Fadoului are superfotbaliști, dar nu și o “națională” pe măsură, observație valabilă probabil și în prezent. Așa se și explică, printre altele, de ce n-a izbutit să învingă Israelul nici în tur, nici în retur Dependentă de dispoziția lui CR7, cînd fabulos, cînd apatic, formația lusitană e însă mai bine de evitat. Las’ să nimerească alții peste ea!
N-aș dori să picăm nici cu Ucraina din pricină că fotbalul de-acolo, hrănit de investiții imense, se află pe un trend ascendent. Spre deosebire de deceniul precedent, echipa na-țională nu se mai alimentează numai de la Dinamo Kiev și Șahtior Donețk, ci adună jucători inclusiv de la Metalist Harkov și Dnepr Dnepropetrovsk. Remarcînd că ucrainenilor nu le-a căzut rangul să le confere cetățenie sîrbului Devici și brazilianului Edmar, n-aș vrea să picăm cu trupa lui Fomenko și pentru că, alcătuită aproape în întregime din campionatul intern, aceasta e omogenă și, ca atare, periculoasă. Așa vede lucrurile și Mircea Lucescu.
Deși n-a strălucit în preliminarii, Grecia a etalat o calitate tehnică și un echilibru interior greu de zdruncinat. Tăria garniturii elene vine dintr-un moral de fier și, punctual
