Noua politică de infrastructură a Europei, prezentată săptămâna trecută, arată o perspectivă relativ rezervată faţă de România. Politica ultracentralizată a Bucureştiului în materie de mari proiecte se regăseşte în întregime în puţinele planuri ale Comisiei Europene care includ ţara noastră. Practic, jumătatea de nord este tăiată de la porţie, toate proiectele importante vizând sau trecând prin Bucureşti.

Singurul dintre cele 16 proiecte eligibile care atinge într-un fel Brăila vizează Coridorul Rin-Dunăre şi se referă atât la modernizarea căii ferate Budapesta-Arad-Braşov-Bucureşti-Constanţa, cât şi a unor porturi fluviale, singurele menţionate în strategia 2014-2020 fiind Galaţi şi Giurgiu. Pentru aceste două porţi fluviale este prevăzută dezvoltarea suplimentară a platformelor şi conexiunilor multimodale cu hinterlandul (zona din vecinătatea porturilor; în cazul Galaţiului, aceasta poate include municipiul şi suburbiile sale). Bineînţeles, Capitala nu putea lipsi nici din acest proiect, astfel că Bucureştiul va primi partea leului, respectiv finanţare destinată studiilor şi lucrărilor pentru realizarea canalului care îl va lega de Dunăre.

Este vorba de proiecte prioritare, care nu le exclud pe celelalte, dar în niciun caz nu le promovează - mai bine zis, menţionează - decât la modul minimal. Prin urmare, proiectele trecute în revistă în noua politică de infrastructură europeană rămân la mâna guvernelor, care direcţionează finanţările din politica de coeziune. De exemplu, în cazul Brăilei, va fi interesant de urmărit cum se va împăca această politică cu promisiunile ministrului marilor proiecte, Dan Şova, privind realizarea documentaţiei (procedurii) de construcţie a podului peste Dunăre până la sfârşitul lui 2016.

Dacă, între timp, Brăila va putea beneficia de avantajul dezvoltării portului Galaţi, asta depinde în primul rând