Opinia publică nu este rezultatul unei "naturale" treziri din ignoranţă a societăţii puse în faţa unei probleme, ci un produs deloc neutru al comunicării. Iar cazurile, deja cunoscute, privind disputele din "jurul" exploatării aurifere de la Roşia Montană sau a gazelor de şist se pot observa, odată în plus, strategiile "puterii" în vederea formării unei "opinii publice" majoritare. Însăşi obsesia "majorităţilor" relevă absenţa oricărui apetit democratic al destoinicilor constructori ai "interesului naţional". De unde vine acest indiscutabil "interes naţional"? Sigur nu este produsul unor dezbateri democratice, căci democraţia nu poate însemna impunerea dictaturii majorităţii împotriva minorităţilor, ci căutarea celui mai larg compromis cu putirinţă. Dar subtilităţile filosofico-ideologice nu par să aibă vreo relevanţă pentru actorii "puterii" (politicieni sau reprezentanţi ai serviciilor secrete). Însăşi "puterea" pe care aceştia o exercită, după ce se revendica electoral de la "popor", odată obţinută pare să se bazeze pe ceva mult mai important: "cunoaşterea autentică". Iar această "cunoaştere" este revendicată de câţiva "aleşi" în numele "adevărului".

Mai complicată devine situaţia când acest "adevăr" ce confruntă cu adevărul ştiinţific! Aşa cum s-a întâmplat în cazurile Roşia Montantă şi gazele de şist cu poziţiile emise Academia Română sau Institutul de Geologie. Dacă există contradicţii, aşa cum s-a întâmplat în cele două situaţii amintite de mai sus, atunci "puterea" se poate alinia (cum a făcut-o în Franţa în cazul gazelor de şist) sau poate să folosească violenţa mai mult sau mai puţin simbolică (cum pare să o facă în România). Căci ce altceva decât folosirea "forţei" poate fi demiterea directorului Institutului Geologic după publicarea Punctului de vedere preliminar privind situaţia semnalată în zona Izvoarele - judeţul Galaţi. Ceea ce pare să fi dera