Timp de o lună şi jumătate protestatarii tot bat pasul pe loc. Au încercat să fie inventivi, în mare parte au reuşit, însă nu este de ajuns ca să marchezi ceva important.
Dacă palpezi reţelele de socializare este uşor de perceput că există un soi de efervescenţă în rândul unor protestatari care nu se mulţumesc doar cu marşurile paşnice. Timp de o lună şi jumătate tot bat pasul pe loc. Au încercat să fie inventivi, în mare parte au reuşit, însă nu este de ajuns ca să marchezi ceva important, să ai greutate - vezi protestele din Istanbul. Violenţa poate fi ultima carte jucată, câştigătoare pentru ei, total nocivă pentru România.
Transformarea capitalei şi nu numai, într-un câmp de luptă ne aruncă în anii ’90, deja din perspectiva manipulărilor acolo ne plasăm. Imaginea României se va nărui mai repede decât un castel de nisip, stâlpul de stabilitate politică şi economică clădit cu forcepsul, va dispărea peste noapte şi prin consecinţă investitorii vor fugi mâncând pământul.
Efectul de domino va afecta treptat piaţa financiară, economia şi implicit pe noi toţi la buzunare, ăsta-i un aspect. Alt efect imediat, îl vor resimţi bucureştenii de rând, nevoiţi să circule zilnic într-un climat ostil, dar şi demonstranţii de bun simţ care au ieşit în stradă pentru că aşa le-a dictat conştiinţa şi care se vor trezi înşelaţi.
Nu pot să nu remarc coincidenţa între tsunamul pornit pe Facebook şi Twiter şi vizita premierului Victor Ponta în SUA. Cred că le strică puţin planurile, în sensul că şeful Guvernului ajunge la Casă Albă marţi, şi nu duminică, însă şi aşa, imaginaţi-vă ce lovitură de imagine ar realiza protestatarii dacă CNN-ul ar prezenta vizita unui prim ministru venit dintr-o ţară unde violenţa e la ea acasă. Asta da miză.
