Respingerea fermă a degenerării manifestațiilor publice în acte de violențe nu trebuie confundată cu aprobarea comportamentului lui Daniel Barbu în timpul evenimentului în care a fost implicat, la finalul săptămânii trecute. Autorii actului de vandalizare a mașinii ministrului sunt până în momentul de față neidentificați. Avem în schimb declarația, postată pe Facebook, a membrilor mișcării ”Uniți Salvăm”, participanți la protestul de la Club A, adversari ai proiectului Roșia Montana, care resping orice implicare a lor în cele întâmplate: nu au provocat și nu s-au dedat la acte de violență, cum n-au făcut-o niciodată până acum în toate manifestările publice desfășurate; incidentele au fost declanșate de un număr de instigatori străini de ei, care au intrat în Club în timpul desfășării dezbaterii, au scandat ”Vrem cultură, nu cianură” și ”Ieși afară, javră ordinară” și, la ieșirea din Club, au bătut cu palmele în mașina ministerială.

Ideea unei provocări, a unei diversiuni care să diabolizeze o mișcare de protest de o durată și de o amploare fără precedent și să legitimeze de acum orice intervenție în forță a instituțiilor responsabile cu păstrarea ordinii publice nu trebuie respinsă cu ușurință. Vrem să credem că ancheta se va desfășura cu celeritate și corectitudine și vinovații reali vor fi identificați și vor da socoteală pentru faptele lor.

Dar ar fi o eroare să vorbim despre agresiune, fără să aruncăm o privire și asupra ”victimei”: Daniel Barbu. Primul ministru al Culturii în această țară, și probabil în orice țară civilizată din lume, care refuză să accepte punctul de vedere al celui mai înalt for științific: Academia; care ignoră și aruncă în ridicol expertizele Asociațiilor de specialiști, din țară și din străinătate; care apără până la identificare (”Ministrul culturii Gold Corporation”) interesele unui investitor străin, pe care chiar part