S-a stins din viaţă poetul şi publicistul Ion Stanciu. Cel mai „vechi” membru din Buzău al Uniunii Scriitorilor din România a murit vineri, în urma unei boli necruţătoare de lungă durată.
Născut în anul 1950, în satul Lanuri, comuna Ziduri, Ion Stanciu a primit în 1975, din partea Uniunii Scriitorilor, Premiul pentru Debut cu volumul „Despre uimire” – una dintre cele mai apreciate cărţi de poezie ale anului. Volumul a fost publicat la Editura Cartea Românească, condusă pe atunci de Marin Preda. A cunoscut ca niciun alt buzoian boema literară, a trăit în interiorul ei, i-a fost apropiat lui Florin Pucă, Virgil Mazilescu, Nichita şi Teodor Pâcă a fost apreciat elogios de Marin Preda, marele prozator român, cel care de fapt i-a şi editat cărţile.
Ion Stanciu a absolvit liceul în Braşov şi mai târziu Facultatea de Filosofie şi Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti. A fost profesor de logică, filosofie, psihologie şi economie la Colegiul Economic preuniversitar din Buzău. În calitatea această a coordonat revista şcolară „Quo Qadis, adolescenţă?” şi a fost red.-şef adj. al publicaţiei Colegiului Economic Universitar, „Amfiteatru economic”. Cărţi publicate: „Despre uimire” 1975, „Fiinţa concretă” 1979, „Mihai Eminescu – un sistem de filosofie politică românească” 2000, „Constelaţia miresmei” 2009, „Pasteluri metafizice” 2012.
Buzoienii care doresc să îi aducă un ultim omagiu o pot face astăzi, la Capela Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Broşteni şi mâine, la casa din Tisău. Înmormântarea va avea loc miercuri, la Tisău.
Acum câteva minute, am primit trista veste că a murit scriitorul Ion Stanciu, cel mai „vechi” membru buzoian al USR. Era bolnav. Era de aşteptat. Totuşi, parcă, măcar din milă, moartea nu ştie de nimic. Despre Ion Stanciu am scris ca despre niciun alt buzoian. L-am respectat chiar şi când era greu de înţeles î
