Viaţa unuia dintre cei mai sângeroşi torţionari din Penitenciarul Piteşti: de la sadicul Matache ucigaşul, la informatorul Securităţii cu două nume de cod. Vorbind despre trecutul său, în notele informative care ajungeau la Securitate, Leonida îşi numea faptele „greşelile tinereţii”. A vrut să dărâme regimul instalat în ’45, apoi în închisoare i s-a spus Măcelarul pentru cruzimea sa. Mărturii cutremurătoare despre morţii pe care îi are pe conştiinţă. 17 ani a fost colaborator al Securităţii, fiind retribuit. Acum are 85 de ani şi se ascunde de presă.

Umbra lui Titus Leonida nu se mai strecoară pe aleea aproape împădurită din inima Tătăraşiului. De când a început presa din nou să-l caute, acum două luni, bătrânul de 85 de ani a dispărut din apartament. Vecinii spun că s-a panicat atunci, pe fondul demascării altor toţionari din Bucureşti, şi s-ar fi mutat la rude.

Leonida e un vestigiu în viaţă al unui secol de teroare, război, suferinţă şi totalitarism. E şi victimă şi călău. Destinul său este unic în Iaşi, fiind ca un demon care a cunoscut Iadul şi din care a fugit, ascunzându-se printre oameni. A fost tânăr legionar, până la arestarea sa din ’49 punea la cale atentate, sperând să vină americanii, apoi s-a transformat într-un bătăuş sadic, în Penitenciarul Piteşti, pentru a deveni ulterior, timp de încă 20 de ani, colaborator al Securităţii. Titus Leonida a fost purtat ca o frunză de toate furtunile istoriei. La 85 de ani se ascunde de trecutul său, având pe conştiinţă zeci de camarazi din închisoare pe care i-a maltratat cu sălbăticie. Povestea vieţii sale este radiografia unuia dintre cele mai zbuciumate secole ale României.

- i se spunea Mateche Măcelarul pentru sadismul cu care își bătea și omora colegii de celulă,

- a scăpat de condamnarea la moarte printr-un noroc pe care nici istoricii nu și-l expl