Din dorinţa de a servi pacientul la el acasă, localităţile rurale au fost împânzite cu oficine, mici farmacii care pot funcţiona pe lângă farmacia-mamă, dar care nu sunt supuse aceloraşi reguli stricte.
O farmacie după toate regulile şi una, două, trei, patru, cinci sau câte vrei în alte localităţi în care nu activează încă farmacii, este fenomenul cu care se confruntă Colegiul Farmaciştilor. „Puii” acestor farmacii sunt de fapt oficine şi pot funcţiona fără a fi supuse aceloraşi reguli stricte. Concret, nu se impun condiţii legate de dimensiune, spre exemplu, cum este cazul farmaciilor, care prin norme trebuie să aibă minimum 50 metri pătraţi destinaţi activităţii (exclusiv holuri şi grupuri sanitare). Totul pe considerentul că oficina este de fapt un spaţiu local de distribuţie a medicamentelor pentru localităţile lipsite de acest serviciu.
În domeniul oficinelor şi controlul este greoi, spune preşedinta Colegiului Farmaciştilor Olt, farmacistul Luiza Drăgoi: „Oficina este foarte lejer reglementată. Fenomenul a scăpat de sub control la ţară. Toată lumea îşi face oriunde şi oricum, pentru că legea permite. Trebuie doar declarate de farmacia-mamă. Nici măcar Ministerul Sănătăţii nu are un control real”.
Concurenţa este, în cele din urmă, cea care rezolvă problema, pentru că în localităţile în care se înfiinţează o farmacie după regulile-standard, oficina trebuie închisă. Cât de în regulă este activitatea în oficină ţine, în cele din urmă, de cum fiecare farmacist îşi respectă meseria.
„Acolo unde oficinele sunt deschise de farmacişti, avem speranţe”, mai spune Drăgoi, doar că farmaciştii fără putere financiară nu prea îşi permit investiţiile.
Cine, însă, şi-a asumat responsabilitatea unui astfel de punct de distribuţie va avea, în schimb, pentru orarul afişat, mai ales pentru contractul cu Casa Judeţeană de Asigur
