Baza legală: Legea 571/2003 cu modificări şi completări ulterioare; HG 276/2013; OMFP 3055/2009 cu modificări şi completări ulterioare; HG44/2004 privind Normele de aplicare a Codului fiscal cu modificări şi completări ulterioare

În legătură cu mijloacele fixe, care reprezintă un activ al firmei, trebuie spus că cheltuielile ulterioare care au ca efect îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali ai imobilizărilor şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare, suplimentare faţă de cele estimate iniţial, sunt recunoscute ca o componentă a activului şi urmează a fi recuperate ulterior pe calea amortizării, potrivit Contzilla.ro. Obţinerea de beneficii se poate realiza fie direct prin creşterea veniturilor, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare.

Condiţiile

Condiţiile cumulative în care un activ reprezintă o imobilizare corporală amortizabilă, în conformitate cu prevederile din Codul fiscal, sunt următoarele: este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative; are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin Hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului; are o durată normală de utilizare mai mare de un an (art. 24. alin. (2)). Începând cu data de 1 iulie 2013, conform HG nr. 276/2013, limita stabilită pentru valoarea de intrare a mijloacelor fixe este de 2.500 lei.

Ca urmare a reglementărilor contabile şi fiscale menţionate şi, respectiv, a prevederilor referitoare la tratamentul cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în baza unor contracte de închiriere, locaţie de gestiune sau a altor contracte similare, se poate desprinde următoarele aspecte în privinţa amortizării contabile şi fiscale, şi anume: amortizarea imobil