Francezii au făcut o artă din a apropia Istoria de marele public, îndeobşte tentat, peste tot în lume, de chestiile care nu-i dau bătăi de cap.

Sub acest semn, în Franţa apar anual zeci de cărţi în care o materie științifică e înfăţişată în ambalajul seducător pe care-l dau perspectiva inedită şi stilul agreabil.

Una dintre aceste cărţi se intitulează „Ces objets qui ont fait L’Histoire“(Aceste obiecte care au făcut Istoria), şi a fost publicată de Marie-Héléne Baylac la L’Edition First - Gründ, Paris, în mai 2013.

Sînt înfăţişate obiecte de care se leagă în Istoria universală Imaginea unei personalităţi:

Cuţitul lui Ravaillac, Bereta lui Che Guevara, Ciocanul pneumatic al lui Stahanov, Trabucul lui Churchill, Pumnalul lui Brutus, Cnutul lui Petru cel Mare.

Printre obiectele care au făcut Istorie e înfăţişată şi Poşeta lui Margaret Thatcher, premierul care a marcat Istoria modernă a Marii Britanii.

Capitolul din carte dedicat Doamnei de Fier îl citează pe James Baker, secretar de stat al Americii în 1990, cu rezumatul felului de a face politică de către Margaret Thatcher:

1) Se decide ceea ce e just de făcut, chiar dacă acest lucru nu e uşor sau politic.

2) Se spune oamenilor această decizie justă din convingerea că mai devreme sau mai tîrziu se vor convinge de justeţea acestei decizii.

3) Se urmăreşte cu tenacitate concretizarea acestei decizii, fără reveniri, fără coborîrea braţelor, fără a ceda o clipă.

Ca semn al fermităţii într-o decizie deja luată, Doamna de fier punea pe masă, cu mişcări tari, poseta, dusă pînă atunci de ea (A fost prima mare politiciană a lumii care n-a lăsat secretarul sau secretara să-i ducă poşeta).

Entuziasmat, Jacques Chirac a zis:

Margaret Thatcher are testicule.

Să ne întoarcem la oile noastre,