de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
20 octombrie 2013 21:38
4 vizualizari
A-A+ Se întâmplă foarte des să primim semnale de la cititori, telefonic sau prin e-mail, oamenii reclamând că li s-a spart strada, că le e foarte greu să mai circule etc, etc. Între noi fie vorba, în condiţiile actuale, cred că n-ar fi o ştire că s-a săpat o stradă, ci că n-a fost spartă o stradă. Nu mai reluăm povestea circulatului pe jos prin Sibiu, a halului în care ajungi la serviciu (plin de noroi, de parcă ai umblat prin cine ştie ce cătun uitat de lume). Colac peste pupăză, după ce că sunt o mulţime de străzi sparte, a mai şi plouat din greu, aşa că, de noroi nu ducem lipsă. Nu e niciun dubiu, pe alocuri situaţia e exasperantă. Ce ar fi de făcut? Să nu se mai schimbe conductele de apă, canalizare sau gaz. Nu e bine, că ajungem la alte dandanale. Să nu se mai asfalteze străzile? Păi, ce facem cu gropile? Să ajungem la aşezământul de pe Dr. Bagdasar, exasperaţi de disconfortul creat de lucrări? Orice reparaţie presupune oarece neplăceri. O stradă nu se poate asfalta într-o zi, conductele nu se pot înlocui peste noapte şi nicăieri în lume nu se pun preşuri pentru a nu te murdări pe picioare. Când mă umplu de noroi, recunosc, înjur birjăreşte, mă descarc şi accept situaţia. Când zugrăveşti în casă, schimbi gresia, faianţa sau parchetul, se face mizerie, nu-i aşa? Te murdăreşti pe haine, pe pantofi, le speli şi gata. Ei, strada e şi mai şi. E mai mult decât o casă. Dacă e plină de gropi, nu ne place. Dacă se repară, tot nu e bine. E normal să defulezi, să te răcoreşti, însă, în esenţă, ar fi normal să şi accepţi că orice lucrare de amploare presupune şi un disconfort. Nu neplăcerile provocate de lucrări trebuie să genereze reproşurile, ci graficul - de multe ori ilogic - al lucrărilor, tărăgănarea execuţiei, mostrele de neprofesionalism. Să facem - deci - diferenţa între
