Şeful Ligii a explicat de ce nu intră el în “silenzio stampa”: din cauza lui Nixon.

Intrarea Stelei în “silenzio stampa” i-a prilejuit preşedintelui LPF un mic discurs despre a patra putere în stat. A brodat cu delicii pe marginea uneia dintre maximele lui favorite: “Nimeni n-a cîştigat vreodată un război cu presa!”. Expresia asta, “război cu presa”, reprezintă un nonsens, mai ales în zilele noastre. Cum să te baţi cu site-urile de ştiri, cu blogurile, cu televiziunea pe mobil etc, etc? Acum, cînd toată lumea se grăbeşte să comunice pe toate mediile noi, prin toate mijloacele, să trimită şi să primească mesaje, “silenzio stampa” nu reprezintă neapărat o “tîmpenie”, cum zice Dragomir. Adică nu-l poţi eticheta pe struţ drept “tîmpit” pentru că bagă capul în nisip. “Silenzio stampa” reprezintă o imposibilitate. Refuzul de a transmite informaţii reprezintă o informaţie în sine. Supusă interpretărilor. Poate cei de la Steaua nu mai au nimic de spus. Şi-au terminat vorbele.

“Cu presa nu a cîştigat nici Nixon şi cîştigă cineva aici?”, a exclamat şeful Ligii. Ei, dacă nici la argumentul ăsta tare nu se deblochează centrul vorbirii la Steaua, atunci nu mai e nimic de făcut. Nixon, ajuns un fel de mascotă a discursurilor despre libertatea de exprimare, n-a pornit un război cu presa. N-a intrat în “silenzio stampa”. A pornit un război cu legea şi cu instituţiile statului. Dragomir dramatizează un pic, pentru a spori efectul. “Nu e bine să pui botniţă presei!”, meditează apoi oficialul Ligii, fără a intra în detalii tehnice.

Să fim bine înţeleşi: vorbim despre fotbalul românesc, nu despre Casa Albă sau Kremlin. Cum anume ar putea un club de fotbal “să pună botniţă presei”? Cum ar putea Steaua să reinstituie cenzura în mass-media? Cel mult, poate întoarce spatele, dar nu presei, cum îşi imaginează, nu. Restul derapajelor - “vînarea” jurnaliştilor incomozi pen