Dezvoltarea industrială a Timişoarei, remarcabilă în secolul al XIX-lea şi în anii prosperi ai epocii interbelice, avea la origini o bogată şi tradiţională activitate meşteşugărească. Un atelier de praf de puşcă al cărui administrator era numit de sultan funcţiona încă din secolul al XVII-lea, acesta fiind exportat şi în afara paşalâcului Timişoarei. După ce Banatul a devenit provincie a Coroanei imperiale, numeroase manufacturi cu lucrători calificaţi aduşi din Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană şi din alte posesiuni ale Habsburgilor au fost înfiinţate prin grija contelui Florimund de Mercy, pentru a înlocui mărfurile aduse până atunci din Imperiul Otoman.

Încă din 1718 s-a înfiinţat fabrica de bere şi în scurt timp au devenit renumite manufacturile de piele, covoare, hârtie, săpun, aba, pânză, tapiserii sau mătase, a luat fiinţă o fabrică de postav care prelucra cantităţile însemnate de lână din provincie, în cartierul Fabric. Şi mătasea produsă în manufactura timişoreană era de o calitate excelentă, o bucată din acest material fiind dăruită de însuşi împăratul Carol al VI-lea soţiei sale. În acelaşi cartier s-au aşezat meşteşugari care prelucrau argintul, cositorul sau lemnul, pantofari, croitori sau pălărieri.

Expoziție cu produse agricole

Primele fabrici propriu-zise au apărut în prima jumătate a secolului al XIX-lea: tipografii, o fabrică de lumânări, una de creioane şi alta de tutun, o fabrică de cărbune din oase, fabrici de ulei, spirt, lichioruri, oţet, piele şi mai multe mori. În 1850 s-a înfiinţat Camera de Comerţ şi Industrie din Timişoara, iar în 1891, pe o suprafaţă de peste opt hectare, în zona în care astăzi se află Parcul Copiilor şi Parcul Rozelor, s-a organizat o expoziţie de produse industriale şi agricole, cu trei pavilioane dedicate industriei, comerţului şi maşinilor, care a avut ecou în întreaga Europă. Dezvoltarea in