Volumele aflate în Biblioteca Academiei din Cluj au și o foarte mare valoare în bani dar, paradoxal, sunt și foarte greu de evaluat. Directorul bibliotecii, Ioan Chindriș, care este unul dintre puținii evaluatori de carte rară din România, spune, pentru Agerpres că uneori este aproape imposibil de evaluat o carte, din punct de vedere financiar, din cauza lipsei reperelor. Iar în aceste condiții, o soluție rămân licitațiile, în care se pun în vânzare cărți vechi sau rare din fondurile private.
Reporter: Domnule Chindriș, cum se face că Biblioteca Academiei din Cluj este mai mare decât cea de la București?
Ioan Chindriș: Nu știu de unde ați prins această veste, dar ea trebuie amendată ...
R: Nu este adevărat?
Ioan Chindriș: Ba da este adevărat, dar numai în ceea ce privește cartea veche europeană. Vestea aceasta s-a lățit, dar ca toate veștile s-a lățit distorsionat. Adică din 'cea mai puternică deținătoare de carte veche europeană' a devenit 'cea mai puternică deținătoare de carte' și 'veche' sau 'europeană' s-a tăiat. Dacă este vorba de un eșantion care ar însemna cartea veche europeană anterioară anului 1800, până unde se consideră deocamdată carte de patrimoniu în toată Europa, atunci într-adevăr avem cel mai mare depozit de carte din România, mai mare chiar decât al Bibliotecii Naționale, care ați văzut, este un megalit impresionant și este o bibliotecă demnă de orice țară de pe glob.
Avem, zicem noi, nu știm foarte exact, o jumătate de milion de carte europeană veche, socotind și cartea românească veche. Ei, aici trebuie să facem o distincție, în ceea ce privește cartea românească veche, Bucureștiul are mai mult decât noi. Nu dublu, dar un pic mai mult. De ce? Pentru că la un moment dat a fost bibliotecar și ulterior președinte al Academiei Române un ardelean, care a înțeles foarte repede ce înseamnă cartea românească veche și a orga
