Violenta poate imbraca diferite moduri de exprimare. La vedere si cu efect instantaneu, cum ar fi agresiunea fizica sau limbajul licentios. De obicei, asemenea eruptii necontrolate se rasfrang asupra unui numar restrans de oameni.
Agresivitatea de o magnitudine si arie cu mult mai vaste are ca punct de plecare violenta politica si cea economica. Apelarea prin legi emise la actiuni dure pot afecta intregi paturi sociale sau chiar o societate in ansamblul ei.
Tipul de adversitate ce a actionat recent in cazul ministrului Culturii, Daniel Barbu, se inscrie in categoria furiei verbale. Hazliul joc de cuvinte "gandire cu premeditare" indica o revansa, o polita platita unui demnitar care, printr-o semnatura, s-a declarat pentru punerea in opera a proiectului Rosia Montana.
Dincolo de recuzita bascaliei (bancnote cu chipul lui Barbu si saculeti cu monede), in busculada creata la iesirea ministrului de la o dezbatere pe teme de cultura, cativa protestatari au rostit vorbe de ocara. Ele s-au dovedit pentru demnitar mai taioase decat cioburile geamului masinii ce l-a preluat din multime.
Exista romani neofascisti?/
Reactia de indignare a dlui Barbu s-a rezumat la un cuvant greu, apus istoric cu multe decenii in Romania: "neofascisti". Respectiva trimitere se opreste in anii '30, catre practicile Garzii de Fier.
Fapt recunoscut, legionarii au imbratisat o mistica nationala plina de ortodoxism fervent. Tara "pura" pe care o visau conducea inevitabil spre violenta, totalitarism si ostilitate nedisimulata fata de cei ce nu le impartaseau crezul.
In Romania lui 2013, nu poate fi vorba de asa ceva. Acei oameni surescitati care au amendat unui membru al Guvernului pozitia adoptata in cadrul atat de controversatului subiect aurifer din Apuseni vor suferi consecintele legii.
Pe buna dreptate,
