Pana la mandatul 2008-2012 numarul cazurilor de dezertare a parlamentarilor de la un partid la altul a fost ridicol de mic. Pe atunci se pleca din motive personale, unuia nu-i placea cum se uita seful de partid la el, altuia nu-i convenea functia primita in cadrul organizatiei din teritoriu sau alte gainarii de genul asta. Din 2008, insa, traseismul individual s-a transformat intr-o componenta politica importanta a partidelor care doreau sa guverneze tara.

Tonul l-a dat Traian Basescu, atunci cand a ajuns la intelegere cu Motanul Felix (solutia imorala) si toti parlamentarii conservatori alesi pe listele PSD au tradat, trecand de partea PDL, pentru a forma o alta majoritatea parlamentara artificiala, diferita de cea rezultata in urma votului liber exprimat. Pana pe la mijlocul anului 2010, PSD si PNL au fost decimate sistematic, hemoragia oprindu-se doar in momentul in care si omul neinformat de pe strada si-a dat seama ca tara se indreapta spre dezastru, iar PDL va plati scump incompetenta demonstrata in actul guvernarii.

Actualul mandat nu difera prea mult de precedentul la acest capitol. Roata s-a intors inca o data, iar istoria a facut cativa pasi inapoi. Cu toate ca PDL a obtinut numai mandate de rangul doi, necastigand niciun colegiu, tot s-au gasit cativa alesi (constienti probabil de “valoarea” lor politica) sa plece spre partidele aflate la guvernare si, din cate suntem informati, procesul nu s-a incheiat. Dar adevaratul masacru s-a derulat in tabara PPDD. Sigur ca toata lumea s-a asteptat la dezertari pe capete, dar nu cred ca a intuit cineva proportiile reale ale dezastrului. Poate doar presedintele Dan Diaconescu, cel care s-a grabit sa-i lege ilegal “de glie” pe viitorii alesi, fixandu-le o taxa de transfer semnificativa - doua milioane de euro. Sa recunoastem ca soricelul de Caracal a avut intuitie, alesii lui au devenit o marfa