În pregătirea Olimpiadei din 2016, dar şi a unei Brazilii mai puternice, autorităţile ţării curăţă accelerat favelele, state în stat care ameninţă stabilitatea socială şi nu participă la creşterea economică generală. De notat că jumătate din cei 12 milioane de rezidenţi ai favelelor sunt consideraţi clasa de mijloc | De Theodor Vlădăşel
Pe 6 octombrie 2013, forţele de poliţie şi militare braziliene au repurtat un nou succes în pacificarea favelelor din Rio de Janeiro, un proces complex şi de lungă durată de transformare radicală a zonelor limitrofe metropolei. Împrăştiate în mărginimile din toate cele patru puncte cardinale ale oraşului, favelele reprezintă aglomeraţii colorate, zgomotoase şi în general insalubre, în care trăiesc peste un milion de brazilieni. După decenii de marginalizare şi invizibilitate legală, mahalalele sunt acum parte integrantă a strategiei preşedintei Dilmei Rousseff pentru dezvoltarea durabilă a ţării şi un pretext bun de capturare a unei noi clase de alegători. Rezolvarea problemei va dura probabil decenii, dar este necesară pentru asigurarea stabilităţii interne a unei economii emergente, a cărei creştere se află în pericol.
În combinaţii idionsicratice de sărăcie, violenţă şi droguri, mahalalele din Rio de Janeiro, conduse (semi-oficial) în principal de asociaţii ale rezidenţilor – organizaţii politice cvasi-spontane şi semi-funcţionale destinate exprimării voinţei politice a locatarilor –, constituie mici oraşe-stat în interiorul „oraşului minunat”. Aceste zone conflictuale de autoritate au rămas, de-a lungul timpului, mai degrabă în mâinile şi administraţia narco-bandelor, care au instalat un sistem de autoritate violent şi o justiţie aleatorie, bazate pe teama subiecţilor – prizonieri nu doar ai sărăciei, dar şi ai unei conduceri politice nestatornice. Planul de pacificare este menit să reducă (şi, într-un
