În ultima săptămână au fost vizibile cîteva tentative evidente de decredibilizare a protestelor din București. Joia trecută, în ziua în care Chevron a încercat să amplaseze prima sondă de explorare a zăcămintelor de gaze de șist de la Pungești a apărut și prima dezinformare: ”știrea” despre ”moartea” unuia dintre protestatari.
Pentru câteva ore bune această informație falsă s-a rostogolit pe Facebook, provocând emoție și oripilare.
În spirit de solidaritate cu ”revoluția de la Pungești”, în centrul Capitalei s-au strâns câteva mii manifestanți, pentru a protesta față de gazele de șist. Majoritatea l-au comemorat pe ”eroul de la Pungești”, care, în realitate, leșinase doar din cauza surescitării.
În timp ce bucureștenii din Piața Universității participau la acest ”priveghi” civic, autoritățile au infirmat faptul că la Pungești murise cineva. Au făcut-o cred în mod deliberat târziu, pentru a-i pune pe manifestanți într-o postură ridicolă, aceea de a plânge un mort inexistent. Am citit pe Facebook multe dintre opiniile celor care s-au întors în acea seară din Piața Universitîții. Concluzia comună: a fost o seară ciudată, au fost martorii unor întâmplări bizare.
În paralel, mai multe televiziuni de știri au transmis în direct declarațiile unor ”revoluționari” de la Pungești, unele mai hilare ca altele, luări de poziție ilogice, neargumentate, din care telespectatorul înțelegea că protestatarii nu știau foarte exact pentru ce protestează. ”Domnul primar (din Pungești-n.a.) ne-a spus ca e împotriva gazelor de șist, dar dacă le vor găsi atunci le va susține”, e doar una din declarațiile pe care le-am auzit în treacăt, o mostră de discurs nearticulat logic.
A urmat apoi incidentul cu ministrul Daniel Barbu, a cărui mașină a fost avariată de contestatarii săi, fiindu-i spartă luneta. Ce s-a văzut la televizor? O gașcă de inși tur