Nu s-au amăgit cu paharul, au ales cana de lut pentru a dat peste cap vinul producție 2013. Zaibărul, firul de praz cu o felie de brânză și o bucată de pastramă de oaie, pe acordurile muzicii populare, au fost ingredientele unei sărbători autentice oltenești, petrecute în orașul lui nea Mărin, Băilești. Sâmbătă și duminică, mii de persoane au participat la cea de-a VI-a ediție a Festivalului Zaibărului și Prazului, dând cep butoaielor cu vin, iar cei care au avut încredere în propria recoltă s-au înscris în lupta pentru cel mai bun zaibăr. Nu banul era miza, ci mândria, recunoașterea calității…
Sunt cunoscuți pentru ospitalitatea lor, pentru dorința și bucuria de viață, pentru harul moștenit parcă de la Amza în a transforma orice sărbătoare într-un spectacol. Băileștenii s-au adunat cu mic cu mare pentru a aduce un omagiu celui care le-a făcut cunoscut orașul dincolo de granițele țării, dar și pentru a-și lăuda încă o dată vinul, devenit brand național. Și au ce lăuda, după cum mărturisesc: „Am gustat vin din toate zonele țării, însă nici unul nu se compară cu al nostru. Este sănătate curată dacă știi cum să îl bei, dacă întreci însă măsura, te ia de ochi... Bei un zaibăr, mănânci un praz și simți cum prinzi putere. Vorbele de duh ale lui Amza - oricât voi trăi şi oriunde va fi să mor, rămân băileştean până în străfundul sufletului - sunt valabile pentru fiecare dintre noi“.
Zaibărul a fost sfințit, iar localnicii au plecat încă o dată capul în memoria celebrului actor.
„Are dulceață 24, nu 25... Nu am pus gram de zahăr, însă are o tărie cam de 12, 13 grade, garantat... Un coleg și prieten al meu, din București, mi-a spus după ce băuse deja două pahare de zaibăr că, dacă mai bea unul și mănâncă o friptură, înnebunește... Cam așa este zaibărul nostru, adevărat, tare... Via am moștenit-o de la socrul meu, e undeva la Corlate, însă nici până la băt
