Să presupunem că o persoană cu grave afecţiuni psihice săvârşeşte un omor. Probatoriul în speţă pare să fie foarte simplu : martori oculari, sângele victimei pe îmbrăcămintea suspectului, corpul delict descoperit cu ocazia cercetării la faţa locului.

Următorul pas al cercetărilor este conducerea suspectului la parchet sau poliţie pentru consemnarea declaraţiei sale. Nicio surpriză însă pentru cel care anchetează atunci când constată imposibilitatea iniţierii unui dialog coerent cu acesta. Are numele unui mare domnitor român, tatăl e un fost împărat iar mama Ileana Cosânzeana. Data naşterii sale e situată undeva înaintea erei noastre, antecedentele penale se întind din evul mediu până în prezent iar stagiul miltar l-a efectuat, nu demult, în legiunile romane.

E limpede pentru toată lumea că persoana trebuie internată într- un centru psihiatric şi supusă unei expertize de specialitate pentru a-i stabili existenţa discernământului . Reţinerea sau arestarea preventivă nu-şi au locul aici.

Din acest punct de vedere, codul de procedură penală român aplicat în prezent, recurgând la o soluţie simplă şi logică, permite internarea imediată în spital pentru efectuarea analizelor de rigoare pe care se vor baza concluziile experţilor.

Noul cod de procedură penală, care va intra în vigoare în luna în luna februarie a anului viitor, dorindu-se a fi mai sofisticat, face teoria chibritului în domeniu iar rezultatul produs nu e altceva decât o îmbinare incoerentă de texte, inaplicabilă în mod practic. Dacă actualul cod consacră expertizei psihiatrice un articol cu două alineate , noul cod vine cu nu mai puţin de douăzecişiopt de alineate , cele multe din ele netrebuind să se regăsească într-o lege modernă, a cărei scop declarativ a fost desfăşurarea cu celeritate a procesului penal. Lucrurile pot deveni triste în practică, mai ales că am încercat să ignor faptu