Fondul de rulment reprezintă excedentul rezultat atunci când resursele permanente depăşesc necesarul permanent de finanţat al întreprinderii. Acest indicator are caracterul unei marje de siguranţă care permite firmei independenţă financiară faţă de creditori în momentul în care există probleme ale activităţii curente. Fondul de rulment ca indicator este foarte folosit în prectica occidentală şi are o importanţă deosebită pentru analiza echilibrului financiar al firmei pe termen lung. Politica de finanţare şi de investiţii a întreprinderii este ajutată de fondul de rulment, deoarece aceasta arată existenţa unor dificultăţi. Pentru calculul fondului de rulment în practică se face distincţia între: fond de rulment brut, fond de rulment net, fond de rulment propriu. Fondul de rulment brut - reprezintă toate elementele de active care pot fi transformate în lichidităţi, într-o perioadă mai mică de 1 an. Acesta reprezintă necesarul temporar. Indicatorul totuşi nu poate avea o rezonanţă absolută în analiza echilibrului financiar pe termen scurt, în ideea că este foarte greu de folosit la emiterea unei judecăţi juste asupra echilibrului. Fondul de rulment net sau fondul de rulment permanent are cea mai mare importanţă din punct de vedere al analizei echilibrului financiar pe termen lung.

Fondul de rulment propriu reprezintă autonomia firmei în finanţarea investiţiilor proprii. În general acest indicator este negativ deoarece majoritatea firmelor nu se pot finanţa singure. Dacă fondul de rulment propriu este suficient, atunci firma îşi va găsi întotdeauna lichidităţile necesare pentru finanţarea activităţii curente. De asemenea poate exista şi fondul de rulment străin, care reprezintă sursele de finanţare pe care firma le atrage de la investitori, parteneri, încasări în avans de la clienţi ori sume înprumutate de la bănci. El reprezintă diferenţa dintre fondul de ru