Județul Vaslui are toate şansele să constituie un capitol în istoria modernă a României. Mai precis, comuna Pungeşti, localitate care numără circa 3.800 de locuitori, dintre care 2.500 au drept de vot. Asta pentru că pungeştenii (în urmă cu câteva zile nu ştiam că un asemenea cuvânt există în limba română) au oprit gigantul american Chevron de la începerea exploatării gazelor de şist pe teritoriul care le aparţine.

Îmi este departe orice gând de a judeca aici în ce măsura tehnologia cu care se extrag gazele de şist trebuie să fie permisă sau, dimpotrivă, interzisă în România. Este evident că miza pentru o asemenea decizie este uriaşă. Ar putea să însemne independenţa energetică a ţării noastre şi relansarea industriilor energofage. Ar putea, de asemenea, să ne scoată din poziţia de depedenţi de gazul rusesc. După cum exită, probabil, riscul să se transforme în începutul unui proces de poluare a pânzei freatice cu consecinţe dezastruoase pe termen lung în ceea ce priveşte starea de sănătate a populaţiei ţării. Nu sunt un cunoscator în detaliu al riscurilor şi oportunităţilor existente şi nici nu mi-am format o părere clară despre acest subiect. Dar nu despre a fi pro sau contra gazelor de şist este acest text. Ci despre dreptul oamenilor de a alege cum vor să arate viaţa lor pe mai departe. Despre obligaţia guvernanţilor de a pune în dezbatere orice decizie de asemenea magnitudine şi de a comunica în mod transparent care este situaţia oricui este dornic să o afle.

Fenomenul Pungeşti este, după mine, începutul unei noi ordini sociale în România. Cetăţenii şi-au cerut dreptul de a avea un cuvânt de spus în privinţa propriului lor viitor. Şi au arătat în felul acesta cum se iau deciziile prin cancelariile de la Bucureşti, mai mult cu dorul de avantaje personale ale decidenţilor purtători de cravată, decât cu gândul la sănătatea pr