Ne-a aşteptat în uşă zâmbind, ne-a invitat în casă, acceptând să îşi deschidă sufletul în faţa noastră. Are multe de povestit. Nu a avut o viaţă uşoară, aşa cum am fi tentaţi să credem atunci când auzim că împlineşte un secol de viaţă. Joi este ziua ei, s-a născut pe 24 octombrie 1913. Are trei copii, patru nepoţi (un inginer, doi informaticieni, un student care studiază medicina în SUA) şi o strănepoată. Este un exemplu grăitor de viaţă pentru fiecare din noi.

Constanţa Câmpeanu (foto) s-a născut în comuna Bălăciţa, judeţul Mehedinţi, iar de decenii bune locuieşte într-un cartier craiovean. Este sănătoasă, mândră de copiii şi nepoţii săi. I-a educat cum a ştiut mai bine, i-a sfătuit să înveţe, mărturiseşte că a iscat „război în casă“ pentru carte... Şi a reuşit. Dorel a fost inginer, Jenica - inginer, Geta - profesoară. „Am trăit timpuri grele, mamă, însă a fost o viaţă frumoasă“, îşi începe femeia povestea.

Păstrează vie amintirea părinţilor

A fost o femeie frumoasă, mignonă, brunetă, cu ochi albaştri, a cărei frumuseţe i se citeşte şi astăzi pe chip. Ochii albaştri acoperiţi de nişte ochelari mari, cu părul prins cochet în două codiţe împletite, strânse într-un coc mic cu agrafe, cu ridurile specifice vârstei, dar cu un zâmbet cald, extrem de sociabilă, te cucereşte cu sinceritatea şi căldura sa. Având drept exemplu de suflet pe cei doi părinţi, mama Tanţa, aşa cum îi spun cei care o cunosc, are o energie debordantă, un optimism molipsitor şi o memorie incredibilă. Şi-a iubit enorm părinţii, au fost modelul ei. Îşi aminteşte şi astăzi de tatăl său, care, fiind chemat să apere ţara, s-a distins în luptele de pe frontul de la Oituz. S-a remarcat, luptând în linia întâi, a fost decorat pentru credinţa şi spiritul de sacrificiu. „A comandat trei unităţi de sacrificiu pentru a acoperi mişcarea trupelor româneşti. Ca om politic, a fost respectat de p