Pe vremea când Râșnovul se numea Rosenau și jumătate de Românie se numea Ungaria, zice-se că șeful garnizoanei locale, un colonel, era îndrăgostit ca un motan. Dar pentru că obiectul iubirii lui era cam departe și cam împărăteasă (da, e vorba de Sissi), ce i-a dat prin cap lui coloneață al nostru? I-a scos pe soldați din cazarmă într-o bună zi, dar nu ca să-i ducă la instrucție ca de obicei, ci la amenajări peisagistice; în loc de puști, le-a pus în brațe hârlețe, târnăcoape și hai, băieți! Dați-i bătaie că ne-apucă noaptea! Da’ ce facem acilea, dom’ colonel, au întrebat pifanii. Cum ce facem? Promenadă facem, să aibe omul unde să se plimbe când i se năzare. Doar nu vreți să se plimbe pe coclauri, să-l muște maidanezii?!

Așa s-a ales orașul c-o frumusețe de promenadă. E-adevărat că, sub ulterioara administrație românească, promenada a fost folosită ca loc de păscut caii, cetățenilor fiindu-le recomandat să mai stea și pe la casele lor, nu să se plimbe brambura pe-afară, că-i frig și s-ar putea să răcească. Abia anul trecut a fost reparată promenada și pusă în circuitul turistic, cu rezultate deocamdată modeste, că singurul turist pe care l-am văzut pe-acolo am fost eu.

Nu înțeleg de ce, că în Râșnov mai sunt și alte chestii, nu numai promenada de mai sus: înspre Valea Cărbunării ai cele trei trambuline de schi, de pe care poți sări în cap și când nu-i zăpadă, că-s făcute la șmecherie, adică acoperite cu material d-ăla deștept pe care te dai și vara; înspre Poiana Brașov ai peștera Valea Cetății (10 lei intrarea, da’ face), care până acum un an, doi, era o jale, terfelită de toți ”turiștii” crescuți la școala sovietică (”Un bun public e al tuturor, deci al nimănui, deci hai să ne pișăm pe el”), dar a fost de curând igienizată și băgată în circuit, cu ceva mai mult succes decât promenada, dar încă sub potențial; de la Pub Castel, din buricul târgului