Unul dintre cele mai cunoscute scheciuri din serialul de scenete comice Key & Peele îi are ca protagoniști pe Obama și pe interpretul lui personal, angajat ca să-i traducă discursul calm în argoul supărat al negrilor din ghetouri. În alt scheci, actorii Key și Peele sunt doi negri scoși la vânzare în sudul Statelor Unite, înainte de Războiul Civil. Pe măsură ce proprietarii de plantații adjudecă alți sclavi, Key și Peele încep să regrete că nu le sunt apreciate calitățile și devin tot mai nesiguri pe valoarea lor. Deși putea ușor să degenereze în gaguri fizice, Key & Peele atinge de multe ori probleme grave, legate de rasism. Atât de grave încât, dacă serialul era scris de albi, ar fi iscat un mare scandal și multe acuzații de discriminare. În România însă, unde discriminarea rasială se simte mai confortabil ca Victor Ponta într-un centru de copiere din Grozăvești, în rolul de țigani ar fi apărut niște români dați cu funingine care maimuțăresc comportamentul stereotip al romilor. Pentru că elitiștii nu vor să vadă țigani la televizor, iar atunci când îi invită Teo în emisiune toți consideră că e de prost gust și că se pervertește cumva discursul public.

Uitându-mă la Key & Peele, mi-am amintit cât de înduioșătoare erau toate acele scenete ale Cârcotașilor, care credeau că e destul să-ți mâzgălești pielea într-o nuanță mai închisă ca să fii amuzant. Le-ar fi fost util, probabil, ca cineva să le spună că așa-zisul blackface (vopsirea feței pentru a-i caricaturiza pe negri) e unul dintre cele mai rasiste gesturi pe care le poate face un actor fără să defileze în uniformă nazistă prin Tel Aviv. Pe scurt, Key & Peele merită văzut, așa că dați fuga pe YouTube și căutați scenetele lor cu cele mai multe vizualizări. După câteva, o să-i priviți cu alți ochi pe oamenii care fac prea multe glume legate de furtul de fier vechi și se declară scârbiți când aud de manel