Amintiri despre marele risipitor care a fost poetul Nichita Stănescu. După cum probabil ştiţi, anul acesta se împlinesc 80 de ani de când s-a născut poetul. Cu acest prilej vă facem cunoscute câteva întâmplări din viaţa poetului, întâmplări legate de sosirea sa în Moldova, în special în capitala regiunii. Sosirea la Iaşi a lui Nichita era legată de Editura Junimea, unde i-au apărut mai multe volume de poezii. Vizitele includeau în mod obligatoriu, indiferent de situaţie, şi un popas în Copou, la “Teiul lui Eminescu”. De aici, s-a îndreptat o dată spre Bacău, la o memorabilă întâlnire cu tipografii de la fabrica Letea, unde vedea lumina tiparului o nouă carte de-a sa. Venea la Iaşi cu diferite prilejuri, pentru lansarea unui volum sau, altă dată, la un festival de poezie. Se întâlnea invariabil şi cu scriitorul Mircea Radu Iacoban, pe atunci director al Editurii Junimea din Iaşi, singurul scriitor din provincie membru în comitetul fondului literar al Uniunii Scriitorilor, fond prin care autorii erau creditaţi cu diferite sume de bani. Iacoban era prin urmare de mare trebuinţă marelui “risipitor” Nichita. Se ştie că poetul era un “cheltuitor” celebru. Zeci de cereri de finanţare prelua Iacoban de la poet şi, cu toate acestea, i-a legat o adâncă şi sinceră prietenie, asemenea respectului purtat unui alt ieşean care l-a cunoscut, acum trecut în lumea umbrelor, Dumitru Ignea, iniţiatorul celebrului festival de poezie “Mihai Eminescu”. Acesta a păstrat un manuscris al lui Stănescu de pe vremea când Ignea era redactor-şef la “Iaşul literar”. Cei doi au dăruit reporterului frânturi din aventurile pe care le-a avut Nichita în Moldova. “Când venea la Iaşi, într-un singur loc trebuia să mergem întotdeauna. La teiul lui Eminescu, copacul lui nea Mişu, cum îi spunea el. Stătea sub copac şi tăcea, nu zicea nimic”. Era un fel de meditaţie, o primenire, o încercare de încărcare cu a