Proiecte importante pentru viitorul României sunt blocate şi riscă să fie ratate din pricina acţiunilor aparent stupide ale Guvernul Ponta.

Lipsa unei strategii de comunicare pe cele mai importante investiţii din zona exploatării resurselor naturale a provocat un blocaj fără precedent. Comunităţi întregi din mediul rural sunt îngrozite de frica unor catastrofe incerte. Impresionaţi şi speriaţi de informaţiile primite dintr-o singură direcţie românii din toată ţara au ieşit în stradă, convinşi că salvează patria de la un dezastru iminent. Cu o mânie pe care am mai întâlnit-o numai în anii iliescieni ai lui "Nu ne vindem ţara!", mii de români vor să pună pe fugă investitori interesaţi să facă afaceri în România, exploatând resurse naturale.

În 1990 România era în faţa celui mai important pas din istoria ei: aveam de trecut industrii întregi prin tranziţia conectării la pieţele occidentale. Multe companii mari, cu experienţă în domeniu, şi-au manifestat disponibilitatea să ne însoţească pe acest drum. Era nevoie de voinţă politică, inteligenţă în negociere şi comunicare eficientă cu oamenii speriaţi de viitor, pentru a avea un start reuşit în economia de piaţă. Nu s-a întâmplat asta dintrun motiv banal de simplu. Românii nu au avut inspiraţia să aplice principiile Punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara, care interzicea activiştilor comunişti şi securiştilor să se implice o perioadă în administrarea ţării. Ţara, controlată de noul lider preocupat în 1989 cu "nobilele idealuri ale comunismului", a ajuns divizată între "Jos comunismul!" şi "Nu ne vindem ţara!", într-un haos bine controlat prin dezinformări perverse. Sub bocancii minerilor aduşi în Bucureşti de Ion Iliescu a învins "Nu ne vindem ţara!". Punctul 8 nu s-a mai aplicat şi sute de mii de locuri de muncă au dispărut, pe măsură ce industrii întregi au căzut pradă intereselor mafiote ale găştilor inc