De cand Traian Basescu s-a implicat explicit in desemnarea candidatului dreptei m-am intrebat al cui joc il face. Dupa recentul interviu pentru EVZ, am inteles. Al sau. Si numai al sau.
Presedintele a intervenit cu toata puterea in alegerile interne din PDL, cam la fel cum a facut si inainte de Conventia din 23 martie. Nu numai ca a lansat un atac virulent impotriva lui Catalin Predoiu, dar a si trasat un plan clar pentru dreapta - unificarea dreptei inainte de europarlamentare si stabilirea candidatului unic pentru presedintie.
Principalul mesaj al lui Traian Basescu a fost disocierea de candidatul PDL, a carui discreditare pare sa o fi urmarit. A luat in brate Miscarea Populara in mod explicit si a dat semnal catre activul PDL - cine il urmeaza trebuie sa voteze planul asumat in alegerile interne de Gheorghe Falca, un candidat in cursa interna fara ambitii prezidentiale reale, dar care poate tine locul ocupat pana cand se poate da la o parte pentru a-l lasa pe adevaratul titular ales de presedinte.
Cine sa fie el? Teoretic exista doua nume, ale celor cu care Traian Basescu a iesit la restaurant pentru a fi pozati impreuna in avanpremiera interviului. Elena Udrea si Emil Boc. Pe amandoi, candidatii USL (pentru ca probabil vor fi doi) de abia ii asteapta.
Fostul premier nu a acceptat deocamdata sa intre in lupta. Daca o facea la alegerile interne era cu mult mai simpla ecuatia. Si eu cred ca bine a facut, pentru ca timpul lui Emil Boc nu a venit inca. Votul, nu numai la noi, este in general emotional, si daca pe argumente guvernarea Boc poate fi reevaluata, emotional e inca prea devreme sa elimini din memoria afectiva o trauma sociala majora precum masurile de austeritate, chiar daca ele au fost in mare masura necesare.
In Polonia, Leszek Balcerowicz, omul care a facut refoma soc fara de care tara sa nu era