Nikon D600 a fost construit pentru a acoperi acea zonă gri a pasionaţilor de fotografie care doresc luxul full-frame într-un pachet mic, atractiv şi ieftin. De ce şi cum poate reuşi un novice să facă fotografii profesioniste aflaţi în materialul ce urmează.
Aparatele foto de tipul full-frame (considerate profesioniste) sunt de obicei destul de scumpe şi greu de manipulat. Funcţii complicate, greutate care ajunge aproape sau chiar trece de 1Kg şi necesitatea unor obiective compatibile full-frame, cu o greutate mult mai mare decât a celor entry-level.
24 megapixeli profesionişti
În ultimul timp, Nikon a reuşit să producă senzori de o calitate remarcabilă, iar cel de pe D600 este clar unul dintre ei.
Spre deosebire de fratele mai mare, D800, care aduce 36 MP, Nikon D600 este cizelat la „doar” 24 MP. Rămâne unul dintre puţinele aparatele cu senzor profesionist de înaltă rezoluţie de pe piaţă care se mândreşte performanţe foto şi video greu de egalat. Până şi Canon EOS 5DMk III are mai puţin - 22 MP, fiind un aparat dintr-o clasă superioară - prosumer.
Ce m-a impresionat a fost faptul că am reuşit să fac fotografii utilizabile la sensibilităţi mari. Pentru majoritatea DSLR-urilor, noise-ul ( zgomot sau artefactele – puricii coloraţi de pe imagine) este o foarte mare problemă. Nu mă înţelegeţi greşit, D600 prezintă artefacte destul de vizibile la sensibilităţi mai mari ISO 1600, însă imaginile sunt folosibile. Personal cred că la ISO 3200 fotografiile sunt bune de imprimare până la dimensiunea A3. Deşi ar trebui să te aştepţi la o calitate înaltă a imaginilor de la un aparat cu senzor full-frame, pentru unul care nu costă mai mult de 2000€ este cu adevărat o performanţă.
Cum reuşeşte D600 să reducă zgomotul-ul? Din procesarea imaginilor. În Dicţionar fotografic – partea Ivă vorbeam de faptul că un senzor CMOS procesează de fapt el
