Dănuţ Dumitrescu din Rovinari are 46 de ani, dar ultimii zece i-a petrecut în scaunul cu rotile. Abia atunci şi-a dat seama că nu mai poate intra decât în primărie şi într-o bancă. În rest, instituţiile au rampe care nu pot fi folosite sau nu au deloc. Nu-şi poate cumpăra nici măcar o pâine dacă nu roagă un vecin, mai ales că a rămas singur după ce soţia l-a părăsit, iar băiatul a plecat la facultate. Dănuţ Dumitrescu are gratuitate la transportul în comun, primeşte teancuri de bilete de călătorie, dar nu le poate folosi. În ţară sunt puţine vagoane cu rampă, iar dacă o persoană cu handicap vrea să le folosească, trebuie să depună cerere cu o săptămână înainte. Pentru că a fost coleg de liceu cu Dan Diaconescu, DD de la Rovinari şi-a propus să discute cu fondatorul PP-DD despre modificarea legislaţiei în domeniul protecţiei persoanelor cu handicap.

Dănuț Dumitrescu are 46 de ani, iar în ultimii zece ani viața lui s-a schimbat radical. După ce a lucrat ani buni în armată și în minerit, o boală nenorocită i-a schimbat viața. Din cauza arteritei, bărbatul a rămas fără picioare și, în loc să-i fie alături, soția l-a părăsit lăsându-l în grija copilului, care de ceva timp a plecat la facultate să-și facă un viitor.

Rămas singur și fără ajutor, Dănuț Dumitrescu trebuie să se descurce așa cum poate și să apeleze la ajutorul străinilor. „Primesc lunar 600 de lei, indemnizația pentru handicap, iar de însoțitor nu am beneficiat. Vreau să vă spun că mă descurc destul de greu, pentru că toți acești bani îi dau celor care mă ajută. Am rămas fără picioare și, deși am cumpărat o tricicletă electric, nu mă descurc. Și pentru asta am făcut un credit la bancă și am achiziționat-o la mâna a doua. Nu pot să intru decât în primărie și la o bancă din Rovinari, pentru că în rest rampele nu mă ajută deloc. În această situație mai sunt 40 de rovinăreni. Pur și simplu trebuie s