Nu peste mult timp vom intra în iarnă, iar Comisia pentru Protecţia Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Maramureş şi conducerea DGASPC, instituţie condusă de Nicolae Boitor, au reuşit performanţa rară de a „muşamaliza” unul dintre cazurile cele mai rele, ca să nu formulăm altfel, din ultima perioadă. Cum este posibil ca în atâtea luni, din iulie, încă să nu ai rapoarte finalizate, concluzii clare, soluţii ferme? Cine pe cine protejează? Cine are interesul ca totul să fie uitat? Nesimţiţilor, este vorba de două fetiţe, una de şase ani, cealaltă de nouă ani! Statul vă plăteşte să „grijiţi” de copiii aflaţi în dificultate!

În urmă cu mai multe luni, în plină vară, peste 50 de copii aflaţi în sistemul de protecţie al statului au plecat în vacanţă în Italia, în baza unui protocol între asociaţii italiene şi DGASPC Maramureş.

La o săptămână de la plecare, la Direcţie au sunat însoţitoarele grupului de copii, două din şefele DGASPC, pentru a semnala suspiciunea de abuz sexual asupra a două fetiţe. Aşa a început unul dintre cele mai incredibile cazuri cu şi despre copiii de la DPC Maramureş.

După atâtea luni, ne este ruşine că în România se pot întâmpla astfel de lucruri, deşi am văzut multe în aproape 20 de ani de presă.

Nu mai explicăm în amănunt, am făcut-o în mai multe materiale, dar punctăm câteva din momentele incredibile.

Două fetiţe de câţiva ani se trezesc într-o ţară străină, plasate la familii străine, cu obiceiuri neobişnuite, cu cerinţe de comportament diferite de ceea ce ştiau, au intrat într-o stare de alertă, într-o stare greu de explicat şi greu de înţeles. Cele două fetiţe, posibil să fie copii de ţigani, ceea ce pentru noi nu are nici o relevanţă, au strigat după ajutor. Una este adusă în ţară, cea mică este lăsată în continuare în Italia.

La DGASPC încep problemele, alertele, intră pe fir