Fenomenul a început să fi vizibil cu destul de mult timp în urmă, dar nu prea a fost băgat în seamă. De abia după ce el s-a accentuat în urma ploilor de acum o lună el a început să le dea de gândit constructorilor.
Oricare vulcănean ştie
ce-a fost înainte pe terenul pe care a început să se construiască staţie de plecare a telegondolei. Era o vale mocirloasă care se întindea până sub prima pantă a drumului asfaltat. Mai era acolo Casa Ciobanului şi, puţin mai jos de ea se afla saivanul de oi. De la care, dacă mergeai în jos, ajungeai cu uşu-rinţă la Cabana Căprişoara. Acum acestea nu mai sunt decât în fotografiile pe care am avut grijă să le fac înainte ca ele să fie puse la pământ.
După ce capătul de sus al
văii a fost ales ca loc pe care să fie amplasată staţia de plecare a telegondolei a început astuparea lui cu pământ. Autobasculantele aduceau la greu materialul cu care, încet, încet, groapa se umplea, iar terenul a ajuns la cota necesară începerii efective a construcţiei. Nu zic că nu, s-or fi făcut sondaje, s-or fi luat probe de sol, dar, probabil, nu au fost luate-n calcul efectele pe care apa, îndeosebi pluvială, le va avea în timp. Fiindcă, să nu uit, toată partea aceea era, înainte să se fi început construcţia, îmbibată cu apă ca un burete. Fapt pentru care a fost necesar să se efectueze ample lucrări de captare a apelor şi de drenare a lor pe tuburi special pozate în subteran.
În partea de jos
a perimetrului umplut cu pământ a fost ridicat un zid de sprijin din beton, menit să zădărnicească eventuala fugă a terenului. După nici câteva luni, a putut fi constatat cât de firav este. O porţiune dinspre drum a cedat, iar pământul s-a dus în jos. Chiar şi acum, dacă o iei, în partea de jos, pe lângă zidul cu pricina, bagi de seamă că există porţiuni care nu se mai ţin bine. Lângă unele terenul s-
