-AA+A
Iacă aşa, abraziv cum îi, dl. Piţurcă ne-a adus, prin bagheta sa „acră” (devenită sacră), la un pas de Brazilia (mă refer la Mondialul fotbalistic de anul viitor). Dar, după cum ştiu cei ce urmăresc fenomenul, n-a fost îndeajuns acea fabrică de oţet pe care o arborează „Piţi” la adresa fotbaliştilor căpoşi, neascultători şi cheflii (gen Gabi Tamaş). N-a fost suficient doar acel şurub strâns cu multă fermitate. Ca să ajungem la baraj - un fel de „Purgatoriu” fotbalistic - am avut de mers şi pe mâna Olandei. Vorba ceea: Bată-vă norocu’ de batavi, cum bătutu-i-aţi pe turci tocmai în buricul Bosforului, şi cum mai dârdâit-am cu gândul la scenariile meciului de lângă Dardanele...
Carevasăzică, ne-a ajutat (indirect, se va spune!) să ajungem la baraj tocmai o ţară demn statornicită în calea apelor tocmai prin nişte... baraje. O ţară care stăvileşte Atlanticul taman prin nişte temeinice şi inimoase diguri. Olanda e una dintre „ţările de jos”, dar cu înalte principii. Şi, pe de altă parte, poate tocmai pragul acestui baraj de calificare ne-ar putea face să mai uităm puţin de supărarea cu „spaţiul Schengen”. Căci, părerea mea, avem şi noi proprii vameşi şi farisei, de tot soiul. Vechi şi noi. Inclusiv în fotbal. Deocamdată, atât pot să mai spun: succes, tricolori, la baraj! „Aş da zile de la mine”/Numai să te văd, Brazilie!” (cu fotbaliştii noştri prezenţi, bineînţeles!). Că tot ni se spune „brazilienii” Europei!
Apreciere: Select rating1 steluţă2 steluţe3 steluţe4 steluţe5 steluţe Votează acum! Tweet
