Are orice inaltime, orice greutate, e analfabet cu doctorat, e premiat sau decorat cu distinctiile ori onorurile pe care chiar el le-a pus la cale, le-a aprobat sau le-a arvunit, e personaj de istorie (chiar si literara!) doar pentru ca a indeplinit functia de martor, cumnat sau avocat al diavolului.

El nu reprezinta o profesie, ci o stare de a fi! El isi aplauda stapanul (vedeta de trib cultural) care a scris cu tafna si emfaza academica: “mai, duduca!, mai, junelule!”. El gaseste noi semne de virilitate politica pentru stapanul pe care il serveste. El se confeseaza potentatilor zilei si celor cu influenta ca e mereu “cu nasul in suflet”. El minte si dezbina cu usurinta cu care afirma ca talentul este un vin ce devine pe zi ce trece o apa chioara. E orice si stie ca, fara stapan si fara “coledzi”, e nimeni! Iubeste numai adevarul sau inexpugnabil si se lauda ca n-are suflet si morala pentru ca sufletul si morala sunt pentru poeti si pentru prosti!

Obsesia lui e stapanul! Fara stapan nu mai are vila construita intr-un singur mandat, nu mai are amante, nu mai are subordonate pe care sa le hartuiasca sexual! Fara stapan nu mai pupa excursii in tari exotice, cununi de lauri, sefii cumularde in comitete, consilii de administratie, redactii si comitii!

Pentru asta merita sa semneze textele gretoase ale stapanului, pentru asta merita sa semneze mandate de perchezitie si de arestare, pentru asta merita sa schimbe statute, ordine de ministru, hotarari guvernamentale si legi!

Stie ca totul e trecator in lume doar dupa ce a primit indemnizatia ori pensia de merit!

Stie ca totul e pe “surse”, chiar si caderea unui rival e “pe surse”. Viata lui e “pe surse” si de aceea el stie mai bine ca orice agent secret ce e cu “jocul secund” si cu servitul “pe surse”!

Stie ca nu stie totul, dar acest fapt ii da o si mai mare stralucire pentru a-si sustine