Ne e tuturor frică să nu vină iar ruşii. Întrebarea e: teama aceasta pe care ne-au inoculat-o bunicii noştri ar trebui să ne orbească?

Circulă în spaţiul public o informaţie menită să arunce în aer protestele amărâţilor de la Pungeşti: ruşii de la Gazprom ar fi orchestrat de fapt demonstraţiile, ca să le strice ploile americanilor.

Dacă au făcut acest lucru, ruşii sunt nişte fraieri. Eu, dacă aş fi Putin şi aş vrea să trimit Gazprom-ul să exploateze zăcămintele de gaze de şist din România, m-aş teme să-i conving pe băştinaşi că fracturarea hidraulică nu e bună, pentru că tâmpiţii ar fi pe urmă în stare să arunce şi în sovieticii mei cu pietre.

Politicienii profită de suferinţa înmagazinată în români, în anii grei de comunism a la russe, ca să ne facă să nu ne mai punem întrebări. Este un truc de magician: cum nu vor să discute o chestiune pe fond, cum scot de la naftalină o păpuşă Matrioşka şi ne jură că, sub primul înveliş, pândesc ruşii. Fie că sunt acolo, fie că nu sunt, haideţi să îndepărtăm puţin perdeaua de fum şi să discutăm şi fondul problemei.

Cum se face fracturarea hidraulică? Se introduce în plan vertical o sondă până la o adâncime de peste 30 de mii de metri. De acolo, forarea se face în plan orizontal, aşa că ţeava formează cumva litera ,,L”. De la Lenin. Prin canalul obţinut, se introduce în sol un cocteil de substanţe chimice. Compoziţia lui este secret industrial, dar în mod sigur amestecul conţine, printre altele, şi arsenic, bariu, benzen şi kerosen. În urma presiunii puternice, acest cocteil fracturează solul şi eliberează gazul prins în şist. Apa cu metan şi celelalte substanţe este scoasă apoi din adâncuri, însă doar jumătate din cantitate mai poate fi recuperată. Cealaltă jumătate de cocteil toxic rămâne în pământ.

Cum ar zice americanul sau rusul şcolit la Harvard: What is wrong with this picture?

În pl