Preot loan ŞTEFĂNESCU
“Fără Dumnezeu nu este cu putinţă să-ţi rostuieşti viaţa pe pământ, dar cu Dumnezeu este foarte posibil” -zice Dostoievski. în urma convertirii, omul evadează din noaptea disperării. El nu mai e singur. Viaţa lui capătă sens. Rezistă în faţa necazurilor şi greutăţilor pentru că Dumnezeu este cu el. Când omul devine credincios, harul lui Dumnezeu îşi face loc în viaţa lui. Şi posedând harul divin, omul nu mai caută argumente pentru a se convinge de existenţa lui Dumnezeu, pentru că îl simte pe Dumnezeu şi îl vede peste tot în jurul său. Mintea celui ce L-a găsit pe Dumnezeu nu se mai lasă antrenată în fel de fel de demonstraţii drăceşti. Unde şi-a făcut loc harul divin, viaţa omului e alta. “Mintea omului cea întinată cu tot felul de păcate devine locaş înfrumuseţat Treimei celei dumnezeieşti. Omul îşi dă seama că Dumnezeu nu poate să nu existe” – spune Maica Alexandria. “Existenţa răului este dovada cea mai puternică a existenţei lui Dumnezeu” -spune P. Evdokimov.
Un om care L-a găsit pe Dumnezeu scapă de frică. Lui nu-i mai este frică de boli, de război, de moarte… nu-i mai este frică de nimic. Nu mai este îngrijorat peste măsură. Un astfel de om nu-şi mai pune nădejdea în ceea ce nu-l poate ajuta. El ştie că nădejdea sa nu poate fi altceva decât Dumnezeu. Credinţa îl leagă de destinul său fără să cârtească. Omul credincios ştie că se poate mântui şi bogatul şi săracul şi tot omul care face voia lui Dumnezeu.
Aşadar, dacă primeşti în viaţă aur, argint, bani, daruri şi averi şi nu-L primeşti pe Dumnezeu, nu-ţi va folosi la nimic. Doar dacă îl ai pe Dumnezeu, ai tot ce-ţi trebuie… ai FERICIRE. Că banii nu aduc fericirea se vede clar din faptul că omul de azi are bani, dar vrând şi mai mulţi, şi mai mulţi, din stăpân ajunge “robul banilor”.
Ar fi de mare folos ca fiecare să ne analizăm bine viaţa, ca să nu cădem în păcate,
