Un an turbulent pentru Republica Moldova ar putea avea un final fericit, cu ocazia Summitului Parteneriatului Estic de la Vilnius din 28-29 noiembrie 2013. Parafarea Acordului de Asociere (AA) cu Uniunea Europeană, anticipată cu ocazia acestui eveniment, ar constitui un succes major pentru Chișinău. Însă, în lipsa unor rezultate rapide cu impact vizibil asupra vieții celor 3,6 milioane de cetățeni ai Republicii Moldova, statul vecin riscă o reîntoarcere a comuniștilor în 2014, ceea ce ar echivala cu un volte face al Chișinăului și o înghețare a parcursului european.

Bucureștiul și Bruxelles-ul au un an la dispoziție pentru a facilita o accelerare a pasului reformelor în Moldova și pentru a demonstra unei societăți profund divizate motivele pentru care apropierea de vest este preferabilă cântecelor de sirenă ale Uniunii Eurasiatice promovate de Putin. Pe termen lung, principala provocare a politicii României privind Republica Moldova va fi mutarea Chișinăului de pe traiectoria oferită de Parteneriatul Estic – benefică, dar tangentă aderării la UE – , pe un azimut care să-i ofere perspectiva de stat membru, pe același palier cu statele din Balcanii de vest. Strategia pentru a răspunde acestor provocări trebuie pregătită cât mai repede, fără a aștepta rezultatele unui Summit de la Vilnius pe care, desigur, ni-l dorim cu toții un succes pentru Chișinău.

În ultimii cinci ani, Republica Moldova a evoluat după principiul “doi pași înainte, unul înapoi.” În intervalul 2009-2012, guvernul condus de Vlad Filat a făcut progrese marcate în relația cu UE, Chișinăul devenind, din elev-problemă, premiantul clasei. În octombrie 2012, Comisarul european pentru extindere, Stefan Füle, exprima satisfacția față de eforturile Chișinăului, declarând că Republica Moldova s-a transformat din “participant ezitant la Parteneriatul Estic în cel mai promițător stat partener.” (Fü