Puţini artişti s-au bucurat de celebritatea, banii şi statutul lui Andy Warhol. Viaţa celui care a deschis uşile artei clasice pictând cutii de supă şi scaune electrice pare un adevărat scenariu de film hollywoodian.
„Un singur lucru e bun, într-un oraş mic / Un singur lucru poţi face, într-un oraş mic / Ştii că vrei să pleci de acolo“. Şi, imediat, repetată, într-o formă uşor modificată: „Când creşti într-un oraş mic / Urăşti totul şi vei şti că trebuie să ieşi de acolo“. Asta spuneau Lou Reed şi John Cale, în debutul albumului „Songs for Drella“, apărut în 1990. „Drella“, poreclă născută dintr-un joc de cuvinte între Dracula şi Cinderella (n.r. – „Cenuşăreasa“), era nimeni altul decât Andy Warhol, vechiul prieten, mentor, deschizător de uşi şi maestru din tinereţea celor doi muzicieni.
Albumul respectiv venea ca un omagiu, la trei ani de la dispariţia neaşteptată a lui Warhol, după o intervenţie chirurgicală de rutină. Iar versurile de mai sus le fuseseră furnizate, într-o formă aproape identică, de către însuşi Warhol, cu 20 de ani în urmă, când, transformat în artist celebru, plin de bani şi cu statutul unui adevărat star rock, „Drella“ îşi povestea viaţa oricui era dispus să asculte. Aşadar, cât adevăr este în nemulţumirea de mai sus, în tot acest patetism al neîmplinirii de sine într-un mic oraş? Ei bine, retrasând datele copilăriei şi adolescenţei viitorului artist, s-ar părea că destul de mult. Andy Warhol (botezat Andrej Varhola, Jr) s-a născut pe 6 august 1928, în Pittsburgh, statul Pennsylvania (SUA).
Era al patrulea copil al soţilor Varhola, imigranţi din Miko, un oraş situat în partea de nord-est a Slovaciei. Tatăl lui Warhol era un miner obsedat de disciplină, tradiţiile de familie şi respectul faţă de biserică. De altfel, cea mai mare parte a copilăriei lui Warhol se petrece între slujbele religioase de la biserica St. John Chry