Afirmam, într-o postare precedentă că, protestele de week-end care se desfăşoară de vreo două luni încoace sunt antieconomice. Unii comentatori mi-au cerut să explic de ce cred eu că solicitările sunt aşa cum sunt, iar colegul de platformă Costi Rogozanu, chiar afirmă „Cunoaşteţi poezia. Nu avem voie să protestăm că sîntem antieconomici, cum zice Oanţă cu o ură pe care nu i-o înţeleg. Nu avem voie să spunem că ăştia vînd resurse şi nu ne iese absolut nimic, în afară de pămînturi ruinate, pentru că sîntem anti-tehnologici.” Am răspuns că nu este vorba de ură, ci doar de o constatare rece, şi că este atât de evidentă tenta antieconomie că aproape nici n-ar trebui dezvoltată. Trec peste faptul , cred eu trist, că această platformă s-a transformat dintr-una care găzduieşte opinii într-un soi de organ de presă în care se luptă şi se îndeamnă la luptă împotriva exploatării resurselor, deocamdată de aur şi de gaze de şist.

În legătură cu aspectul economic al chestiunii, economistul Florin Câţu, pe care-mi permit să-l citez aici, a ridicat o serie de 3 întrebări, prin care încearcă să se lămurească care este problema până la urma urmei cu aceste exploatări:

1) este o problema de mediu (costul cu poluarea pentru societate nu este acoperit din beneficiile unui astfel de proiect)?

2) beneficiile statului, redeventa, venituri din taxe etc, nu sunt la nivelul acceptat de societate? Care ar fi acel nivel si pe ce criteriu?

3) este o problema ca aceste explorari sunt facute de companii straine si nu de statul roman (sau companii private cu capital 100% romanesc-whatever that means).?

Pentru că pare că principala problemă a demonstranţilor este poluarea (şi zic pare pentru că de fapt este cu totul alta) merită cred insistat pe prima întrebare, nu de florile mărului, ci pentru că orice industrie este într-o măsură sau alta poluantă şi sper să nu dau