Astăzi ne aflăm în plin experiment de destructurare spiritual – morală a poporului român. Personal, consider că morala nu poate fi călcată în picioare, chiar dacă exemplul suprem al Sfinţilor Români din Închisorile Comuniste a fost încununat cu gloria uitării ! În acest context, mă întreb dacă vom putea fixa vreodată semnificaţiile de o înaltă ţinută morală care să ne ghideze parcursul nostru existenţial.

Să medităm !

Dacă diferenţa dintre Om şi animal poate fi reprezentată de către principiul etic (Darwin), iar îndatorirea morală şi conştiinţa (Kant) ar putea reprezenta această diferenţă specifică dintre Om şi animal, mă frământă o întrebare contextuală acestor realităţi ideatice, dar raportat la viaţa pragmatică a societăţii actuale:

Putem vorbi despre pierderea conştiinţei morale a omului de tip nou, „liberat” de sub jugul totalitarismului, dezlegat, scăpat şi aruncat într-o lume în care libertăţile de alegere, de exprimare, de mişcare etc. reprezintă imperativele manifestărilor umane prezente?

Foarte mulţi prieteni, inclusiv Tu, au ajuns în contexte care le-au determinat constatări şi discursuri privind starea precară a trăsăturilor umane desfigurate de o multitudine de episoade istorice pe care fiinţa românescă a trebuit să le traverseze pe parcursul devenirii sale naţionale până în prezent: de la ură la trădare, de la umilirea fiinţei la torturarea “intelighenţiei” naţionale şi denigrarea valorilor universal-umane româneşti, finalizând cu falsificarea propriei noastre istorii, denaturarea adevărului dar şi cu manifestarea amplă, în zilele noastre, privind aspectele de manipulare şi contrafacere atât a realităţilor istorice (mistificate) cât şi a realităţilor postrevoluţionare dirijate – din interes – în interesul celor care şi-au asumat roluri de invocatori şi creatori de sisteme – atât de gândire cât şi de trăire.

Mă îndoiesc ca m