Zilele trecute, asa cum ne-a obisnuit la fiecare mijloc de toamnă, în apropierea onomasticii, cunoscutul artist plastic pietrean Dumitru Bezem a găsit de cuviintă să se înfătiseze din nou pe simezele Galerilor „Anton Vorel“, din buricul urbei, cu roadele mai vechi si mai noi ale muncii sale. De această dată expozitia propusă s-a dovedit a fi una coplesitoare; nu atît prin numărul mare de lucrări - pentru că a mai făcut-o si altădată - cît prin explozia de culoare de-a dreptul ametitoare. Da, expozitia de acum este una care înainte de toate excelează prin cromatică. Atît de intens, si oarecum ostentativ, încît impactul vizual a fost resimtit de absolut toti cei care s-au învrednicit a fi alături de pictor. Ba, mai mult, unii au fost de-a dreptul derutati de opulenta coloristică cu care Mitică Bezem s-a învrednicit a-si coplesi admiratorii. Criticul de artă Lucian Strochi, cel care a prezentat - pentru a XX-a oară, afirma el - expozitia, spunea în debutul vernisajului: „Mărturisesc că aveam emotii cu această expozitie. Cei care au fost solidari cu pictorul, si nu o dată, ar putea părea mirati. «Cum adică, nu-l stim pe Mitică de atîta timp?!» Tocmai de asta. Mă gîndeam cu ce va veni la această expozitie. Pentru că, în orice caz, o expozitie Dumitru Bezem e un eveniment. Putea să vină cu liniile sale de fortă, pe care i le cunoastem, putea să vină cu acea deschidere - pe care a propus-o altădată - spre Venetia, spre Paris, putea să vină cu eternul Balcic, cel cu inconfundabilele minarete, putea să vină cu iernile, cu mestecenii... Mitică Bezem este un martor incomod si în acelasi timp lilial al pietrelor. El a surprins, ca nimeni altul - pentru că acest lucru a fost făcut doar de Iulia Hălăucescu anterior - unele din casele care au dispărut, în virtutea unei adevărate voluptăti de a restaura, prin forta artei, acele case umile pe care le-a surprins în toată expresivitate