Când te afli în fața mistrețului nu ai cum să nu simți un fior ancestral, pe care l-au simțit moșii și strămoșii noştri, încă din timpurile demult îngropate în negura istoriei, când vânătoarea era cheia supraviețuirii.
Puternicul animal, cu ochii mici, care lucesc în toate direcțiile, cu râtul în aer, fremătând ușor, cercetând eventuale primejdii, cu greabănul ridicat ca o creastă războinică, înaintează încet, cu o precauție parcă studiată.
Brusc prinde viteză, se repede spre mormanul cu porumb, înșfacă un știulete și fuge cu el în gură, într-o laterală, unde se apucă să-l molfăie cu poftă.
Fălcile-i trosnesc ca un malaxor, sfărâmând boabele de porumb, măcinându-le, cu o viteză uluitoare, iar zgomotul pe care îl face e ca un semnal transmis semenilor lui, la mare distanţă. Curând, o forfotă ciudată cuprinde pădurea, freamătul frunzelor e acoperit de duduitul galopului, de trosnetul crengilor rupte, iar acea forţă nevăzută, care îţi răscoleşte simţurile, se apropie, învăluindu-te...
„Regina”
Am plecat spre Ocolul Silvic Marginea într-o zi frumoasă de toamnă, când soarele ne-a oferit încă un răgaz să ne bucurăm de atingerea sa călduroasă, înainte de a-şi ascuţi dinţii şi să ne facă în ciudă, în zilele geroase de iarnă.
Călăuza noastră, Georgică Botoşan, mare meşter în ale vânătorii, ne îndrumă mândru spre „Regina”, maşina cu care vom face o incursiune în Codrii Voivodesei.
„Ea e Regina Vânătorii, oriunde am mers cu ea, nu am dat greş. A umilit jeep-uri de zeci de mii de euro, care au rămas blocate prin pădure sau pe o pantă anevoioasă. Şi iarna trecută am scos cu ea din zăpadă pe unul cu jeep, care s-a afundat în zăpadă, pe un drum forestier”, spune mândru Georgică, privind spre Dacia Papuc 1310, cu care străbate judeţul în lung şi în lat încă din 2005, pe drumuri anevoioase.
Iar maşina, mulţumită de aprecierile sale,