de Tiberiu Costăchescu

21 octombrie 2013 21:01

10 vizualizari

A-A+

Fiu al unei jucătoare de handbal, Olivian Gîlea se numără printre cei foarte puţinii tineri jucători sibieni de rugbi care nu au fost descoperiţi de cineva, ci au descoperit singuri miracolul sportului cu o minge de formă ovală. S-a născut în urbea pentru care astăzi joacă, spre a-i continua trecutul plin de realizări sportive, în anul 1992. La şcoala generală a fost coleg de clasă cu Belea şi Paul. Cei doi au fost capacitaţi, odată admişi la liceu, de profesori având specializarea rugbi, de la Şcoala Sportivă Şoimii Sibiu, să înceapă să se antreneze pe terenul din Dumbrava Sibiului. Olivian, elev al Colegiului Naţional "Octavian Goga", a decis singur că e cazul să practice şi el acest sport. Ideea i-a venit după ce a început să frecventeze sala de antrenamente de la Şoimii. Imediat, cei doi foşti colegi i-au propus să-i însoţească la antrenamentele lor, conduse de profesorul Călin Fugigi. Singurul lucru pe care Olivian îl avea în minte era legat de crezul că rugbiul e sportul bărbaţilor puternici şi inteligenţi. Atmosfera din jurul echipei l-a marcat puternic pe elevul din clasa a X-a, dornic să facă ca decalajul ce îl separa de colegii de generaţie ce aveau doi sau trei ani vechime în practicarea sportului să se şteargă cât mai repede posibil. După prima întâlnire nu a mai lipsit nici o zi de la antrenamente, fapt ce l-a surprins plăcut până şi pe antrenorul care i-a remarcat seriozitatea şi determinarea. După o perioadă de pregătire şi acumulări, l-a introdus în teren. Pentru că avea înălţimea necesară, a evoluat în linia a doua a grămezii. Împreună cu ceilalţi băieţi a jucat, la Baia Mare, finala mică a turneului naţional al juniorilor. Sibienii aveau să piardă posibilitatea de a câştiga o medalie, dar au dobândit experienţa ce s-a dovedit a fi benefică în coagularea gru