Din cîte îmi dau seama, are oarecare susţinere populară ideea de a supune pe candidaţii la posturi politice importante unui examen psihiatric/psihologic prealabil. Sursa: CODRIN PRISECARU

Mulţi concetăţeni cred că eşecul politicului de a administra mulţumitor ţara în ultimii 20 de ani se originează în labilităţile sau chiar patologiile mentale ori sufleteşti ale celor care ajung la comandă. Eu aş insista, mai degrabă, pentru un mic training cultural. Experienţa mea, cîtă e, îmi spune că politicienii români sînt cum sînt pentru că le lipsesc minima înzestrare culturală şi apetitul cultural. Mai pe şleau, politicul a eşuat în România în ultimii 20 (sau poate chiar în ultimii 70 de ani), nu pentru că politicienii ar fi nebuni, ci pentru că sînt aculturali.

Îmi imaginez că un asemenea training cultural minimal ar consta, pur şi simplu, în lecturi. Cîteva ore pe zi, voci plăcute şi expresive să le citească unele fragmente anume alese pentru viitoarea lor ocupaţie. Să li se citească texte de orice gen despre vulnerabilitatea care vine camuflată în putere, despre singurătatea celor înconjuraţi de mulţi experţi şi adulatori, despre capcanele vanităţii, despre ce va fi iluzie şi ce va fi realitate cînd va fi pe tron, despre drumul pe care o apucă acum şi care a fost bătut de atîţia alţii înainte, drum pe care nu e înţelept să păşească crezînd că este primul, cel mai deştept şi cel mai bun dintre toţi cei de dinainte şi toţi cei care îl vor urma. Şi, mai ales, să li se citească texte despre caracterul vremelnic al puterii şi despre inevitabilitatea judecăţii la care eşti supus după ce nu mai ai puterea, pentru ceea ce ai făcut cît timp aveai puterea.

În cazul pieselor de teatru, vizionările unor montări reuşite ar fi, desigur, preferabile lecturii. "Regele moare" de Eugene Ionesco ar fi în repertoriul obligatoriu. Orice rege trebuie să ştie că sămînţa sfîrşitul