13 octombrie 2013. Am învăţat de la ÎPS Justinian că 13 „nu este număr cu ghinion”, în primul rând pentru că au fost 12 apostoli „plus” Iisus, iar când Iuda a trădat şi s-a spânzurat, locul rămas a fost completat cu un alt apostol.

A fost duminica despre care s-a ştiut în Eparhia Maramureşului şi Sătmarului că ÎPS Justinian slujeşte la Mănăstirea Portăriţa din Satu Mare. Se ajunge foarte uşor la acestă Mănăstire, pentru că la 5 km de Livada (localitate dintre Baia Mare şi Satu Mare) în direcţia Negreşti Oaş este indicator spre Mănăstire.

Ploua de dimineaţă, dar eram liniştiţi că dacă slujeşte ÎPS Justinian, are Dumnezeu grijă ca totul să iasă ca într-o poveste.

Am trecut printr-o pădure cu două ploi deodată: o ploaie de toamnă şi o ploaie cu frunze galbene. La un moment dat, printre copaci se vede un luminiş, iar când ne apropiem, ne trezim în faţa unei Cetăţi. Mănăstirea Portăriţa te duce cu gândul la arhitectura cu zid de apărare a mănăstirilor lui Ştefan cel Mare.

Ploaia încetase, iar oamenii intră rând pe rând în „Cetate”, întrebându-se parcă dacă ne aşteaptă „Voievodul Maramureşului şi Sătmarului”. La poartă ne întâmpină Icoana Maicii Domnului – Portăriţa, iar dintre ziduri se aud „Fericirile”. Fericirea creşte pe faţa credincioşilor când văd în Altarul de vară din curtea Mănăstirii că îi aşteaptă Arhiepiescopul Maramureşului şi Sătmarului. Oamenii se aşează în jurul Altarului din curtea spaţioasă, sorbind fiecare mişcare şi cuvânt din Sfânta Liturghie. Călugării, preoţii, diaconii şi teologii din strană sunt înconjuraţi nu numai de rugăciuni şi Harul Arhiepiscopului, ci şi de sute de credincioşi şi de zidurile „Cetăţii”. Rar ţi-e dat să vezi o aşa fortificaţie de credinţă!

ÎPS Justinian binecuvântează mulţimea cu vocea sa pătrunzătoare, care se zideşte parcă în sufletele oamenilor. Avem di