Duminică seara, la Interviurile lui Ion Cristoiu, de pe B1 TV, am abordat cu preşedintele Senatului şi preşedintele PNL, Crin Antonescu, într-un dialog mai mult decît interesant (pentru mine cel puţin, care am vrut să văd, iertată-mi fie expresia necojită! ce-i în capul prezidenţiabilului) un subiect niţel aparte: Ivirea unui curent antiamerican în România lui 2013.

Stenograma secvenţei redă următorul dialog:

„Realizator: Anul 2013 a adus o noutate postdecembristă, şi anume, o îndoială a unei minorităţi, deocamdată, în buna intenţie a americanilor şi a companiilor multinaţionale. Credeţi că ar putea să crească acest sentiment, care este şi în multe ţări din Occident, antiamerican, dacă se fac greşeli sau cum? Şi ce ar trebuie să facem să nu crească?

Crin Antonescu: Dle Cristoiu, eu de cîte ori am stat de vorbă cu un oficial american, că a fost el fostul ambasador, că este actualul însărcinat cu afaceri, că a fost vorba de oameni din SUA, congresmani, senatori, reprezentanţi ai unor companii, inclusiv Chevron, cu care am avut prilejul să discut întotdeauna, am subliniat acest fapt, ca pe un fapt rarisim, că România este probabil cea mai importantă ţară, dacă nu singura care nu are nici pe scena politică şi nici la nivelul opiniei publice un curent semnificativ antiamerican, şi acest lucru este adevărat. Asta nu înseamnă, însă, că noi putem să fim neglijenţi cu opinia publică şi cu ceea ce se poate interpreta într-un moment sau altul în legătură cu asta. Eu cred nu doar că este bine că nu există un curent antiamerican, dar că acesta este un atu pe care noi trebuie să-l conservăm şi să-l folosim – cînd spun noi vorbesc de politicienii României, indiferent care sînt ei, cei de azi, cei de mîine –, deoarece este vorba de o relaţie cu cea mai importantă putere a lumii în care ai, repet, un atuu. Există riscul ca şi în România încet, încet să se n