Fostă campioană a tranziţiei până în urmă cu câţiva ani, Ungaria nu dă semne că ar fi descoperit drumul pentru ieşirea din criză. Pensiile private au fost naţionalizate, Constituţia a fost schimbată în ciuda presiunilor de la nivel european, conducerea băncii centrale a fost schimbată, preţurile sunt controlate şi se vorbeşte tot mai mult de naţionalizarea unor companii importante pentru păstrarea locurilor de muncă.

Din păcate, aceste măsuri nu ajută, acolo unde nu împiedică, decât marginal. Povara datoriilor acumulate în anii de avânt economic se menţine, după cum arată şi evoluţia creditului acordat companiilor nefinanciare şi gospodăriilor populaţiei (vezi grafic).

Din 2008, volumul acestor credite a început să scadă, în ciuda reducerii agresive a dobânzii de politică monetară, dar mai este mult până la atingerea unui nivel sustenabil. În plus, creditele restante au ajuns să reprezinte 34,7% din valoarea totală a creditelor acordate gospodăriilor populaţiei în T2 2013, de la 17,3% în T1 2009, iar restanţele de peste un an reprezintă 11,8%, de la 1,4% în T1 2009.

Creditul scade, industria scade, numai masa monetară creşte. De la începutul anului, M1 (n.a. masa monetară în sens restrâns, care include numerarul din circulaţie şi depozitele overnight) a crescut cu o rată anuală medie de circa 10%, ajungând la aproape 8 trilioane de forinţi, în condiţiile în care rata anuală de creştere din august 2013 a fost cea mai mare din ultimii 7 ani, de 17,3%. Se pare că tipărirea este văzută şi la Budapesta ca panaceu al problemelor economice.

Ar creşte şi preţurile de consum, dar guvernul a dictat o scădere cu 10% a preţurilor pentru energia livrată populaţiei la începutul acestui an. Apropierea alegerilor şi atenuarea efectelor primei măsuri au determinat autorităţile să aplice o nouă reducere a acestor preţuri de la 1 noiembrie 2013, în medie cu 11,