Alexandru Lăpuşan

Nemulţumirea publică în legătură exploatarea gazelor de şist introduce în tematica abordărilor analiza resurselor energetice ale României. Rezervele de cărbune (lignit, huilă) ne oferă o perspectivă de exploatare de peste 100 de ani, pe când cele de petrol, care pot fi exploatate cu tehnologia actuală (54.882 mii t), ne-ar ajunge doar pentru 15 ani. Este de remarcat că la sfârşitul anului 2014, expiră contractul de concesionare a rezervelor Petrom către OMV. Energia electrică în România este produsă (situatie la 24.09.2013) în centrale termo (10.598MW), centrale hidro (6.325 MW), centrala nucleară Cernavodă (1.414.MW) şi alte unităţi (microhidrocentrale- 494 MW, fotovoltaice-508 MW, eoliene- 2.394 MW, biomasă 42,7 MW, biogaz 0,5 MW). Pe siteul http://www.sistemulenergetic.com/ poate fi urmarită producţia si consumul (instantaneu) de energie electrica pe tipuri de producatori. Voi încerca o analiză sumară a producţiei eoliene şi fotovoltaice. După cum se observă, energia instalată la aceste două categorii de producători depăşeşte de două ori puterea instalată la centrala nucleară de la Cernavodă. Care or fi fost motivaţiile pentru care investitorii au bagat bani în instalaţii costisitoare de producere a energiei electrice (special în aceste două tipuri de tehnologii)? Şi care o fi fost interesul statului român de a susţine astfel de investiţii? Pentru fiecare MWh livrat în sistem de către o unitate fotovoltaică se primeau 6 certificate verzi (de la 1 iulie 2013, doar 4) în valoare de 57 euro iar o unitate eoliană primea 2 certificate (de la 1 iulie doar unul). Preţul certificatelor verzi se suportă prin ridicarea preţului energiei electrice plătită de consumatori. Oare o ţara aflată în condiţiile economico-sociale ale României trebuia se lupte pentru locul 10 în topul european al producţiei de energie electrică eoliană, ridicând costurile e