Augustus Gloop este un personaj din filmul Charlie şi Fabrica de Ciocolată (2005). Un băiat grăsan din Düsseldorf, fiu de cârnăţar, Augustus are noroc: a găsit într-un ambalaj de ciocolată cuponul auriu care îi dă dreptul la o vizită în fabrica magică a lui Willy Wonka. Scena este memorabilă. Augustus stă în faţa reporterilor, în timp ce părinţii săi anunţă, încântaţi, isprava copilului. În acest timp, Augustus Gloop înfulecă ciocolată. Vorbeşte cu gura plină de ciocolată. Este murdar la gură şi pe mâini. Apetitul său pentru ciocolată este imens. Întrebat de reporteri cum a sărbătorit găsirea tichetului auriu, Augustus Gloop dă singurul răspuns plauzibil: "Am mâncat şi mai multă ciocolată!".
Augustus Gloop este, aşadar, prin definiţie, un "consumator". S-au scris tomuri de teorie economică despre consumator. În ultimele decenii, abordarea economică a ajuns şi în teoria politică. De douăzeci de ani încoace, cel puţin, a ajuns şi în discursul politic cotidian. Succesul unor politici publice este, adesea, măsurat din punctul de vedere al "consumatorului".
Aceasta este o schimbare considerabilă, pe care nu sunt sigur că am apreciat-o aşa cum trebuie. Discursul politic era construit cândva în jurul unor concepte precum "cetăţean".
Departe de mine să neg valoarea unor abordări inspirate de teoriile economice. Însă obsesia discursului politic cotidian pentru "consumator" nu mă convinge. Pentru a vedea de ce, ne întoarcem la Augustus Gloop.
El şi-a văzut visul cu ochii. A ajuns, alături de alţi copii, în minunata fabrică de ciocolată a lui Willy Wonka. Dominat de poftele sale, Augustus cade în lacul de ciocolată din care încearcă să soarbă cât mai mult. Ajunge astfel într-o conductă de ciocolată prin care se strecoară cu mare greutate, din cauza diametrului abdomenului său.
Ciocolata, aşadar, este un bun esenţial pentru Augustus Gloop. Însă câte
